Ea 40, ridata, cu multe regrete. El 23, tanar cu multa dorinta.
Ea joasa, indoita, cu multa rabdare. El inalt, cu fruntea spre stele si ochii in-afara.
Ea priveste inauntru in timp ce mangaie sticla. El ii priveste mainile cu pofta.
Ea incearca sa-i descrie, el sa o inconjoare.
Ea stie ca ar trebui sa fie responsabila, el nu vrea sa fie cuminte.
Ea nu ar trebui sa simta, el nu ar trebui sa vrea.
Ea este o femeie matura, el un flacau de sandrala.
Dar este frumos cu bratele ferme, ea siropoasa cu buzele cadou.
Are inima de viteaz hermes, ea - muschii de catifea maro.
Cand il atinge intinereste pe loc.
Cand o cuprinde inima i se transforma in foc.
Cand il saruta inima o doare cumplit.
Cand o saruta chiar nu mai conteaza nimic.
Ochii ii sunt lacuri infinite
Sanii ei mere rumenite
Bratele crengi ce-o inconjoara
Pulpele ei nopti aprinse de vara
Se intalnesc joia in cafeneaua pustie si sorb impreuna nectarul,
nectarul ce ii ajuta sa uite morala si abecedarul.
Ea i se daruie tarziu cand inima i se transforma in fiara.
El o devora cu o placere perversa aproape de scris intr-o poveste.
Ar vrea sa fuga departe, sa fie doar ei amandoi.
Sa uite de legi si cuvinte, de vieti ratacite in nori.
Sa fie unul si acelasi, o inima salvata de chin.
Si in fuga lor necumplita ar lua atat cu ei,
un pahar de vin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu